Emoţiile definesc preferinţele noastre: Ipoteza markerului somatic

On May 31, 2012

Antonio Damasio (Profesor de Neuroştiinţe şi Director al Institutului “Brain and Creativity”, autor al Descartes’ Error: Emotion, Reason, and the Human Brain) defineşte ipoteza markerului somatic ca fiind un mecanism prin care procesele emoţionale pot influenţa comportamentul, în special în luarea deciziilor. Ipoteza markerului somatic consideră că există o legătură importantă între emoţie, sentiment şi luarea deciziilor. Deci, un neajuns în emoţie afectează luarea deciziilor. Când luăm decizii, trebuie să evaluăm valoarea opţiunilor disponibile pentru noi, utilizând procese cognitive şi emoţionale. Când ne confruntâm cu alegeri complexe şi contradictorii, am putea fi în măsură să decidem folosind doar procese cognitive, care pot deveni supraîncărcate şi ne pot ajuta să luăm decizia. În aceste cazuri, markerii somatici ne pot ajuta să decidem. Markerii somatici sunt asociaţii între stimuli care induc o stare fiziologică afectivă asociată. În creier, markerii somatici sunt consideraţi a fi procesaţi în cortexul prefrontal ventromedial (VMPFC, o subsecţiune a PFC orbitomedial). Aceste asociaţii ale markerilor somatici pot reapărea în timpul luării deciziilor şi ne pot influenţa procesarea cognitivă.Atunci când trebuie să luăm decizii complexe şi nesigure, markerii somatici creaţi de stimulii relevanţi sunt adunaţi pentru a produce o reţea de stări somatice. Aceasta ne influenţează deciziile şi modul în care acţionăm. Această influenţă asupra procesului decizional se poate produce inconştient, prin trunchiul cerebral şi striatum ventral, sau conştient, implicând o procesare corticală cognitivă semnificativă. Damasio consideră că markerii somatici directţionează atenţia către opţiuni mai avantajoase, simplificând procesul de decizie.

Antonio Damasio

Există decizii care nu necesită gândirea conştientă (foamnea, evitarea unui obiect în cădere) şi altele o necesită (de exemplu, decizii în grupuri sociale), dar toate au la bază acelaşi mecanism. În cazul celor care necesită gândirea conştientă, previziunile nu sunt uşor de făcut datorită complexităţii şi incertitudinii.

Achiziţionarea de markeri somatici are loc în cortexul pre-frontal (sunt prite semnale de la toate celelalte regiuni senzoriale în care imaginile sunt formate şi de la mai multe arii cerebrale bio-reglementare ale creierului, ei înşişi reprezentând clasificări ale situaţiilor în care organismul a fost implicat; sunt ideale pentru decizii şi raţionamente, deoarece acestea sunt conectate direct la orice cale motorie şi a răspuns chimic disponibilă).
Emoţiile, după cum sunt definite de Damasio, produc schimbări atât în organism cât şi în stările cerebrale, ca răspuns la diferiţi stimuli. Modificările fiziologice (de exemplu, tonusul muscular, frecvenţa cardiacă, eliberarea de endorfine, postura, expresia facială, etc.) apar în organism şi sunt transmise la creier unde sunt transformate în emoţii care spun ceva despre stimului întâlnit. Peste timp, emoţiile şi modificările corespunzătore ale corpului devin asociate cu situaţii particulare şi cu rezultatele din trecut.
Atunci când deciziile sunt luate pentru viitor, aceste semnale fiziologice (sau “markeri somatici”) şi emoţia evocată de acestea sunt asociate, conştient sau inconştient, rezultatele din trecut şi influenţează luarea deciziilor faţă de anumite comportamente, evitând în acelaşi timp alte rezultate. De exemplu, atunci când un marker somatic asociat cu un rezultat pozitiv este perceput, persoana se poate simţi fericită şi motivată să urmeze acest comportament. Atunci când un marker somatic este asociat cu un rezultat negativ, persoana se poate simţi tristă şi acest lucru poate acţiona ca o alarmă internă pentru a avertiza individul şi  pentru a evita un anumit curs al acţiunii. Aceste situaţii somatice specifice se bazează pe experienţele anterioare şi sunt întărite de acestea, pentru a ghida comportamentul în favoarea opţiunilor mai avantajoase şi, prin urmare, sunt utile în adaptare.

Conform ipotezei, două căi distincte reactivează răspunsurile markerilor somatici. În primul traseu, emoţiile pot fi invocate de către schimbările în organism, care sunt proiectate la creier. De exemplu, confruntarea cu un element de temut (cum ar fi un şarpe) poate iniţia un anumit răspuns (luptă sau fugă) şi poate cauza frică. În cel de-al doilea traseu, reprezentările cognitive ale emoţiilor pot fi activate în creier, fără a fi direct determinate de un răspuns fiziologic. De exemplu, imaginându-ne un şarpe, am putea iniţia un răspuns similar cu cel obţinut în situaţia reală (deşi, probabil, una mult mai slabă). Cu alte cuvinte, creierul poate anticipa modificările corporale care permit individului să răspundă mai rapid la stimulii externi, fără a mai aştepta ca un eveniment să se producă efectiv.

Testarea Ipotezei Markerilor Somatici. S-a constatat că pacienţii cu leziuni la lobul frontal pot genera aceleaşi răspunsuril la testele de conductibilitate a pielii (GSR), ca şi pacienţii fără leziuni.. Cu toate acestea, pacienţii cu leziuni la locul frontal nu au generat nici un răspuns la astfel de teste în cazul în care stimulii au fost imagini “deranjante”. Unul dintre pacienti a observat că el ştia că imaginile ar trebui să fie deranjante, dar că el nu a fost deranjat – el ştia, dar nu simţea.
În experimentele cu jocuri de noroc, pacienţii cu leziuni la lobul frontal au continuat să aleagă opţiunea câştig mare / risc mare şi au continuat să piardă, iar cei fără leziuni au ales spre risc scăzut / opţiunea de câştig scăzută pentru a câştiga. Acest lucru, combinat cu versiunea inversată a jocului, a demonstrat că pacienţii cu leziuni la locul frontal nu numai că au fost insensibil la pedeapsă, dar au dezvoltat şi miopie.
Atât pacienţii normali, cât şi cei cu daune în cadrul lobului frontal, au generat câte un răspuns la fiecare pedeapsă şi recompensă. Subiecţii normali au dobândit o creştere a răspunsurilor (în  conductibilitatea pielii) imediat înainte de selectarea opţiunii de risc ridicat, în timp ce pacienţii cu leziuni la lobul frontal nu au prezentat nici un fel de răspuns dobândit anticipativ.

Referiţe

  • Bechara, A. (2003). Risky business: Emotion, decision-making and addiction. Journal of Gambling Studies, 19, 23-51.
  • Bechara, A., Damasio, A.R. (2005). The somatic marker hypothesis: A neural theory of economic decision. Games and Economic Behavior 52: 336–372.
  • Bechara, A., Damasio, A.R., Damasio, H. & Anderson, S.W. (1994). Insensitivity to future consequences following damage to human prefrontal cortex. Cognition, 50, 7–12.
  • Bechara, A., Tranel, D., Damasio, H., & Damasio, A.R. (1996). Failure to respond autonomically to anticipated future outcomes following damage to prefrontal cortex. Cerebral Cortex, 6 (2), 215-225.
  • Damasio, A. (1991). Somatic Markers and the Guidance of Behavior. New York: Oxford University Press. pp. 217–299.
  • Damasio, A.R. (1994). Descartes’ Error: emotion, reason, and the human brain. New York: Grosset/Putnam.
  • Damasio, A.R. (1996) The Somatic marker hypothesis and the possible functions of the prefrontal cortex
  • Damasio, A.R. (1999). The feeling of what happens. New York: Harcourt-Brace & Company.
  • Damasio, A.R., Tranel, D. & Damasio, H. (1991). Somatic markers and the guidance of behaviour: theory and preliminary testing
  • Bechara, A., Damasio, A.R., Damasio. (2000). Emotion, Decision Making and the Orbitofrontal Cortex. Cerebral Cortex, 10: 295-307

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d bloggers like this: