Noile Domenii “Neuro”

On April 4, 2012

Secolul 21 a propulsat cercetarea în Neuroştiinţe (care iniţial se referea la cercetarea la nivel molecular şi celular) spre studiul funcţiilor normale şi anormale ale creierului. Aceste evoluţii şi avansaul tehnologiei sunt reflectate în apariţia de terminologii care ar fi fost considerate oximorone cu câteva decenii în urmă.

În cele ce urmează voi prezenta noul lexicon al neuroştiinţelor:

Neuroştiinţele Cognitive studiază mecanismele creierului pentru procese mentale de ordin superior, cum ar fi luarea a deciziilor, memoria, atenţia, limbajul şi altele. În trecut, efectele leziunilor pe creier ofereau singura posibilitate de a studia aceste funcţii complexe, acest lucru constituind o cale de descoperire oarecum ocolită. Oamenii de ştiinţă au încercat să dezlege misterele unui creier normal prin studierea creierului anormal. Totuşi, examinarea efectelor leziunilor cerebrale, ca metodă de înţelegere a principiilor fundamentale de organizare normală a creierului rămâne o parte importantă a setului de instrumente de cercetare în neuroştiinţe, dar nu mai este singura. Instrumente de neuroimagistică au devenit disponibile în ultimele decenii, acestea incluzând imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională (RMN), tomografia cu emisie de pozitroni (PET), electroencefalografia (EEG) şi alte tehnici care permit vizualizarea ariilor cerebrale active în timpul proceselor cognitive într-un creier sanatos, activ. Neuroştiinţele cognitive reprezintă un termen generic ce subsumează o serie de domenii de cercetare specifice, unele fiind revizuite mai jos.

Neuroştiinţe Clinice. În trecut, psihiatria era deconectată de ştiinţa riguroasă, fiind considerată mai mult o artă decât o ştiinţă. Odată cu dezvoltarea informaţiilor cu privire la înţelegerea creierului şi a bolilor creierului (care erau până atunci considerate boli ale sufletului), acest lucru s-a schimbat. Latura psihiatriei ce studiază bazele biologice ale tulburărilor (cum ar fi schizofrenia, depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă) şi utilizeazărezultatele în diagnosticarea şi tratarea acestora este adesea numită neuropsihiatrie. însă ramificaţiile clinice ale descoperiri neurobiologice nu se limitează la tulburări psihice, impactul lor se extinde la diverse condiţii asociate cu dezvoltarea (cum ar fi tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenţie) la condiţiile asociate cu înaintarea în vârstă (cum ar fi boala Alzheimer şi alte demenţe). Colectiv, aplicaţiile clinice ale cercetării creierului sunt adesea numite neuroştiinţe clinice.

Neuroştiinţe Computaţionale. O disciplină ajunge la o stare de maturitate numai cu ajutorul dezvoltării teoretice, care se bazează pe metode matematice şi de calcul pentru a examina procese complexe, care folosesc modele simplificate. Există relaţie dinamică între teoretic şi experimental într-o disciplină, teoria generând ipoteze, iar experiemntele testându-le. În ultimii ani, neuroştiinţele computaţionale s-au dezvoltat ca arie a cercetării creierului, dispunând de instrumentele necesare. Calculatoare permit acum crearea de modele dinamice ale proceselor complexe (care pot fi prea complexe pentru instrumentele analitice ale matematicii tradiţionale). Aceste modele permit un nou tip de cercetare – un hibrid de abordări teoretice şi experimentale în forma unui program de calculator. Programul modelează un proces complex neurobiologic şi poate fi apoi rulat în condiţii diferite pentru a imita circumstanţe din viaţa reală. Acest “experiment virtual” este realizat cu un model al unui obiect biologic, şi nu cu obiectul biologic în sine.

Neuroeconomia este un domeniu care intersectează neuroştiinţele cognitive cu economia. Până de curând, teoriile economice au fost construite ca modele matematice raţionale, obiective. Dar aceste modele au ignorat complet faptul că în viaţa reală, deciziile economice sunt luate de fiinţe umane, nu de maşini, şi asumarea de “raţionalitate perfectă”, nu a reuşit să reflecte factorul uman, cu toate emoţiile, prejudecăţile şi idei preconcepute. Pentru a lua în considerare factorul uman în astfel de modele, s-a dezvoltat economia comportamentală, care a dus la apariţia neuroeconomiei – ştinţă ce studiază mecanismele creierului în luarea deciziilor complexe de economie, în medii caracterizate de incertitudine.

Neuromarketingul reprezintă o aplicaţie practică a neuroeconomiei, studiind mecanismele creierului care stau la baza comportamentului şi atitudinilor consumatorului, inclusiv preferinţele şi alegerile lor. Metodele tradiţionare de cercetare folosesc focus-grupurile, unde participanţii (eşantion de consumatori) examinează un anumit element, iar feedback-ul lor este apoi utilizat pentru a ghida deciziile comerciale. Însă această metodă este limitată, răspunsurile din cadrul focus-grupurilor fiind supuse la tot felul de distorsiuni: participanţii tind să spun ceea ce cred că liderul de grup se aşteaptă ca ei să spună, ceea ce ei cred că îi va pune într-o lumină mai bună, sau ceea ce ei cred că se va conforma cu opinia majorităţii, etc. În plus, răspunsurile participanţilor vor fi limitate doar la atitudini conştiente, deşi atitudinile preferinţele şi gusturile sunt modelate într-o măsură mare de reacţii emoţionale subconştiente – inevitabil pierdute în formatul unui focus-grup. Pentru a ocoli verbalizarea opiniilor membrilor unui focus grup şi de a afla direct ce se întâmplă în creierele lor în timp ce aceştia reacţionează în faţa unui produs sau reclamă, cercetătorii au dezvoltat un nou domeniu, neuromarketingul. Utilizând noile tehnologii de neuroimagistică, aceştia pot identifica care părţi ale creierului devin active în timp ce participanţii la studiu examinează un produs sau o reclamă. Acest lucru face posibil să se deducă dacă elementele prezentate declanşează atenţia participanţilor sau îi lasă indiferenţi, dacă declanşează emoţii pozitive sau negative, precum şi o gamă întreagă de alte reacţii. Deşi încă în fază relativ incipientă, neuromarketingul câştigă treptat acceptare şi popularitate în comunitatea de afaceri.

Neuroştiinţele Sociale sunt o altă ramură a Neuroştiinţelor Cognitive, ce studiază mecanismele creierului în cadrul interacţiunilor sociale (moralitate, altruism, cooperare în grup şi competiţie, etc.). Până foarte de curând, toate aceste subiecte au fost considerate a fi prea complexe pentru a fi cercetate cu metode ştiinţifice riguroase, dar instrumentele neuroimagistice fac în sfârşit posibil acest lucru.

Neuropolitică: Care este diferenţa între creierul unui conservator şi cel al unui liberal? Ipoteza simplul fapt că aceste diferenţe pot fi documentate într-un mod sistematic si replicabil este destul de exagerată, dar specialiştii în ştiinţe politice şi consultanţii încep să-l urmărească, apelând la instrumentele de neuroimagistică. Comparativ cu domeniile discutate anterior, neuropolitica este încă în stadiu de embrion, dar acest lucru se poate schimba în următorii ani.

Cu siguranţă în viitorul apropiat vor aparea noi termeni “neuro”, întrucât ştiinţele creierului evoluează continuu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d bloggers like this: