Neuroimagistica Producţiilor Cinematografice
Realizarea şi comercializarea unui film implică costuri ridicate şi riscuri, şi de aceea utilizarea tehnicilor neuroimagistice care pot prezice modul în care oamenii reacţionează la filme pot fi utilizate în scopul de a rafina scnariul, scenele, efectele, şi chiar pentru a distribui rolurile actorilor potriviţi.

Din Hasson et al. (2008)
Figura 1.Vountarii au vizionat filme şi episoade TV în interiorul RMN-ului, în timp ce activitatea lor cerebrală era înregistrată.
În timp ce vizionarea de filme, oameni experimentă procese perceptuale, cognitive si emoţionale care declanşeaza atenţia lor. Profesorul Uri Hasson (Universitatea Princeton) a brevetat termentul “Neurocinematics” (Neurocinematica) şi a fost printre primii care au folosit un scanner RMN pentru a investiga modul în care creierul răspunde la filme. În articolul Neurocinematics: The Neuroscience of Film (2008, Uri Hasson, Ohad Landesman, Barbara Knappmeyer, Ignacio Vallines, Nava Rubin, şi David J. Heeger, Projections 2(1): 1-26, doi: 10:3167 / proj .2008.020102), autorii au introdus o nouă metodă de corespondenţă inter-subiect (ISC – inter-subject correlation), analiză care măsoară similitudini în activitatea creierului tuturor celor ce urmăresc materialul video (stimulul respectiv). Pentru că toţi subiecţii sunt expuşi la acelaşi film (material video), calculul ISC-ului pentru fiecare arie cerebrală identifică regiuni ale creierului care au prezentat similitudini în timpul studiului. După cum spun autorii, posibilitatea de a măsura efectul pe care filmele le au asupra creierelor oamenilor cu o rezoluţie spaţială şi temporală înaltă pot oferi o nouă paradigmă de analiză pentru evaluarea şi analiza diferitelor aspecte ale filmelor, genurilor de film şi stilurilor cinematografice. Pentru acest studiu, autorii au ales să utilizeze ca stimuli în următoarele filme:
- două episoade ale serialului TV The Good, the Bad and the Ugly (1966)
- un episod al serialului Alfred Hitchcock Presents (Bang! You’re Dead, 1961)
- un episod al serialului Curb Your Enthusiasm (2000)

Din Hasson et al. (2008)
Figura 2.Corespondenţa inter-subiect (ISC) ca măsură a eficienţei colective pentru filme diferite. Informaţii adiţionale pentru eficienţa diferitelor aspecte ale unui film pot fi obţinute prin măsurarea ISC-ului separat pentru fiecare regiune a creierului. ISC este reprezentată separat pentru vizual.

Din Hasson et al. (2008)
Figura 3. Corespondenţa inter-subiect (ISC) pentru filme diferite
Figura 3A. ISC-ul pentru 4 filme diferite (Alfred Hitchcock Presents: Bang,! You’re Dead (verde), The Good, the Bad and the Ugly (albastru), Curb Your Enthusiasm (roşu), şi un film needitat filmat în Washington Square Park (portocaliu)). Figura 3B.Gradul ISC-ului evocat de fiecare segment de film, măsurat prin procentul de cortex care a prezentat un ISC ridicat.
În ceea ce priveşte episodul seriei Alfred Hitchcock Presents, cercetătorii au descoperit faptul că aproximativ 65% din cortexul frontal (arie a creierului implicată în atenţie şi percepţie) a răspuns în acelaşi fel la toţi subiecţii studiului. Doar 18% din cortex a avut o reacţie similară în cazul în care participanţii au urmărit episod al sitcom-ului Curb Your Enthusiasm. Autorii susţin că nivelul de corelaţie între oameni arată cât de mult control are regizorul asupra publicului, în timp ce filmul este vizionat.

Din Hasson et al. (2008)
Figura 4. ISC în activitatea cerebrală pentru un film comercial.
Figura 4A.Filmul The Good, the Bad and the Ugly (1966) a evocat răspunsuri similare la toţi subiecţii într-un procent de 45% a cortexului. Figura 4B. Similitudinile în activitatea creierului pot fi calculate prin urmărirea timpului de răspuns pentru datele furnizate de RMN pentru o arie reprezentativă a creierului.
Companiile axate pe cercetarea în neuromarketing folosesc deja RMNul pentru a urmări activitatea în anumite arii ale creierului subiecţilor în timp ce aceeştia urmăresc materialul video (filmul), ca stimul. Mai jos este un exemplu interesant de la SimpleUsability (Guy Redwood– Fondator) pentru trailerul fimului Burlesque, utilizând un EEG Neuroheadset şi un Eye Tracker.
Dacă o persoană se uită la un film horror, cercetătorii se aşteaptă la o activitate mai mare în amigdală (parte a creierului care răspunde la ameninţări şi frică). Studiile susţin faptul că un creier “captivat” va avea un nivel ridicat de activitate în zonele implicate cu prelucrarea sunetelor şi imaginilor. Phil Carlsen (co-fondator al MindSign Neuromarketing) susţine faptul că scenee care inspiră milă activează insula. O altă arie cheie este cortexul ventromedial prefrontal (parte a creierului considerat a fi implicat în conştiinţa de sine), deoarece această zonă este activă atunci când oamenii se simt conectaţi cu materialul video prezentat (sunt implicaţi prin crearea de legături a ceea ce se întamplă pe ecran cu sentimentele personale). La MindSign, ei au scanat creierele voluntarilor în timp ce au vizionat scene din filmul Avatar în 2D sau 3D (scenele în format 3D au prezentat o activitate generală mai ridicată a creierului, comparativ cu 2D).
Fără îndoială, cercetările în această direcţie (pe modul în care vizionarea filmelor afectează creierul uan) vor fi capabile să schimbe modul în care filmele sunt realizate.